Rezecția apicală – când este necesară și în ce constă această procedură chirurgicală?

Orice fel de problemă dentară trebuie să beneficieze de un tratament corespunzător la timpul potrivit. În caz contrar, complicațiile sunt inevitabile iar intervențiile chirurgicale rămân ultima soluție. Rezecția apicală sau apicoectomia reprezintă o astfel de procedură și are ca scop înlăturarea unei infecții sau a unei pungi de puroi de la rădăcina dintelui, astfel încât să se evite extragerea acestuia.

O apicoectomie este o procedură chirurgicală de rutină în ambulatoriu care se efectuează atunci când terapia standard de canal nu este suficientă pentru a salva un dinte. Aceasta poate fi o soluție eficientă în multe cazuri și poate preveni complicațiile grave ce implică cavitatea bucală.

Așadar, nu amâna decizia de a face o astfel de intervenție dacă medicul tău recomandă acest lucru. O infecție în jurul unui molar sau a altui dinte se poate răspândi, provocând probleme mai grave de sănătate dentară. Dacă vrei să știi ce înseamnă rezecția apicală și când se recomandă o operație de acest fel, precum și alte informații utile despre subiect, citește în continuare acest articol.

1. Rezecția apicală – ce este și când este necesară o astfel de intervenție?

Rezecția apicală se recomandă atunci când tratamentul de endodonție nu a reușit să trateze infecția de la rădăcina dintelui. Acest lucru nu înseamnă că tratamentul endodontic nu a fost realizat corect, ci că leziunea periapicală nu a dispărut iar infecția necesită o curățare la nivel chirugical. Problema nu trebuie neglijată deoarece, în timp, poate afecta dinții alăturați sau osul. Rezecția apicală are șanse mari de reușită dar, ca orice procedura chirurgicală, în unele cazuri eșuează, fiind necesară extracția dintelui.

1.1. Ce înseamnă o rezecție apicală și când este indicată?

O rezecție apicală poate fi necesară atunci când apare o infecție și aceasta persistă după un tratament de canal. În timpul acestuia, canalele sunt curățate iar țesutul inflamat este îndepărtat. Deoarece canalele radiculare sunt foarte complexe, cu multe ramificații mici din canalul principal, uneori, resturile infectate pot rămâne în aceste ramificații, împiedicând vindecarea sau provocând o reinfectare ulterioară. Într-o apicoectomie, vârful rădăcinii, sau apexul, este îndepărtat împreună cu țesutul infectat. Apoi se plasează o obturație pentru a sigila capătul rădăcinii.

Așadar, chirurgia apicală este o soluție de ultimă instanță în vederea menținerii unui dinte cu o leziune periapicală care nu poate fi gestionată cu un tratament endodontic convențional. Scopul principal al acestei intervenții este să prevină scurgerea bacteriană din sistemul de canal radicular în țesuturile periradiculare. Prin aplicarea unor tehnici microchirurgicale, precum incizia blândă a lambourilor sau realizarea unor osteotomii mici, pacientul va beneficia de o vindecare postoperatorie mai rapidă.

Rezecția apicală este o procedură de îndepărtare a vârfului rădăcinii (apexul) și a infecției asociate. Această intervenție se aplică atunci când tratamentul de canal nu a fost suficient din diverse motive precum: dintele are rădăcini cu forme neobișnuite, au apărut chisturi sau dintele este spart sau crăpat.

Medicul alege să facă această procedură chirurgicală atunci când:

• este puțin probabil ca leziunea din jurul vârfului rădăcinii necrozate să se rezolve.
• canalul radicular al dintelui nu este complet penetrabil.
• există un proces inflamator în jurul vârfului rădăcinii dintelui.
• canalele radiculare sunt atipice.
• infecția nu poate fi tratată cu medicamente.
• rădăcinile sunt deteriorate din cauza unor traumatisme.

Rezecția apicală prezintă numeroase avantaje pentru pacient, printre care cele mai importante sunt:

• Inhibă infecția dentară.
• Împiedică extragerea dintelui.
• Asigură tratamentul cariilor profunde și a fisurilor dentare.
• Împiedică infecția să ajungă la țesuturile adiacente vârfului rădăcinii.
• Împiedică eroziunea osului maxilarului din cauza inflamației.
• Previne durerile de dinți și umflăturile.
• Cu o bună igienă orală după rezecția apicală, pacienții vor reduce la minimum riscul de fisurare sau eroziune a dinților.

Deși operația de rezecție apicală se poate aplica tuturor dinților, inclusiv molarilor, există și cazuri în care acest tip de intervenție nu este recomandată. De exemplu, operația are o rată de succes scăzută dacă dintele a mai fost supus anterior unei astfel de intervenții sau dacă este vorba de un molar cu acces dificil și potențiale probleme cu sinusurile și nervii. În unele cazuri, extracția poate fi o mai bună opțiune pentru pacient. Pentru a stabili care este cea mai bună variantă, discută împreună cu medicul stomatolog toate alternativele pe care le ai.

Reinfectarea canalului radicular are loc cel mai adesea în cazul unei probleme în apropierea apexului rădăcinii. Medicul stomatolog recomandă o rezecție apicală numai după ce un dinte a avut cel puțin o procedură de tratament de canal. În cele mai multe cazuri, se ia în considerare un al doilea tratament de canal deoarece medicii pot detecta și alte canale suplimentare care nu au fost tratate corespunzător și pot elimina astfel infecția.

Rezultatul rezecției apicale este bun, de aceea intervenția trebuie încercată înainte de a lua în considerare extracția și înlocuirea dinților.

1.2. Ce se întâmplă după rezecție apicală și ce complicații pot apărea?

Rezultatul unei rezectii apicale este, de cele mai multe ori, satisfăcător, finalizându-se cu îndepărtarea infecției apărute la nivelul apexului și a țesutului osos afectat. Principalul risc este ca intervenția să nu funcționeze și să fie necesară extracția dintelui. De asemenea, în funcție de locul în care este situat dintele, pot exista și alte riscuri. De exemplu, atunci când dintele se află în partea din spate a maxilarului superior, infecția poate implica și sinusurile. În acest caz, medicul poate recomanda antibiotice și decongestionante. Rădăcinile dinților din spate din maxilarul inferior sunt foarte aproape de nervi dar, cu ajutorul radiografiilor, șansele de afectare a acestora este extrem de mică. Chiar dacă sunt foarte rare, posibilele complicații ale unei rezectii apicale sunt:

• perforarea sinusului maxilar sau a căilor nazale;
• infecția plăgii postoperatorii;
• recidivarea formațiunilor chistice;
• deteriorarea vaselor de sânge din apropiere.

Pentru evaluarea rezultatelor rezecției, după câteva luni, medicul va recomanda o nouă examinare radiologică. O apicoectomie este considerată un eșec dacă nu reușește să elimine infecția sau nu se vindecă corespunzător. Acest lucru se întâmplă însă foarte rar iar complicațiile sunt puțin probabile. Așadar, această intervenție are rezultate excelente și o rată de succes foarte mare.

2. Cât durează o rezecție apicală și care este perioada de recuperare?

O infecție poate afecta orice parte a dintelui. Atunci când țesuturile infectate sunt localizate sub linia gingivală și tratamentul endodontic a eșuat, medicul dentist sau chirurgul dentar îți poate recomanda o rezecție apicală. Însă acest lucru nu trebuie să te sperie deoarece o astfel de procedură executată cu pricepere te poate ajuta să-ți salvezi dintele.

Intervenția de apicoectomie nu durează foarte mult și nu este dureroasă pentru pacient. După ce se pune diagnosticul și se stabilește locul de intervenție la un cabinet de chirurgie dentară, au loc manevrele operatorii. Recuperarea după rezecția apicală nu este grea dar va există o anumită perioadă de vindecare. Cu o bună îngrijire orală și cu indicațiile post rezectie apicală corecte primite de la specialist, majoritatea pacienților se bucură de un proces de recuperare relativ ușor.

2.1. Cât durează o rezecție apicală și cum se desfășoară intervenția?

Scopul rezecției apicale este de a menține chirurgical un dinte care prezintă o leziune care nu poate fi rezolvată prin tratament convențional. Prin urmare, este foarte important să se efectueze înainte o examinare clinică amănunțită și o radiografie a dintelui, pentru a putea decide dacă o astfel de intervenție este necesară. O apicoectomie se face sub un microscop operator.

Sub anestezie locală, vârful rădăcinii este complet expus prin incizia deschisă de la nivelul gingiilor. Țesuturile inflamate, cum ar fi chisturile sau infecțiile, sunt tăiate împreună cu partea vârfului rădăcinii, iar canalul radicular este curățat și reumplut. Gingiile sunt cusute și operația este finalizată. În funcție de procesul de vindecare al pacientului, gingiile revin la normal după o anumită perioadă. Spațiul creat în os va fi înlocuit de osul nou după câteva luni.

Operația de rezecție apicală durează destul de puțin, de regulă între 30 și 90 de minute, și nu este dureroasă. Procedurile pe dinții din față sunt, în general, cele mai scurte iar cele de pe molarii inferiori durează cel mai mult. Întreaga intervenție se efectuează sub anestezie locală. Pentru a se desfășura în condiții optime, este necesară respectarea unor anumite etape chirurgicale. Pe scurt, acestea sunt:

• Incizia mucoasei și îndepărtarea osului pentru a îmbunătăți accesul și vizibilitatea actului chirurgical.
• Rezecția capătului radicular și îndepărtarea oricărui țesut patologic infectat.
• Inspectarea capătului rezecat al rădăcinii pentru a identifica posibile scurgeri sau fisuri dentare.
• Obturarea canalului radicular.
• Închiderea plăgii.

Prin urmare, specialistul va urma câțiva pași esențiali pentru succesul rezecției apicale. Medicul va tăia și va ridica gingia de pe dinte, astfel încât rădăcina să fie ușor de accesat. Apoi, țesutul infectat va fi îndepărtat împreună cu câțiva milimetri din vârful rădăcinii. În cazul în care în timpul acestei proceduri, este evidențiată o fisură a dintelui, este posibil să fie nevoie ca acesta să fie extras și intervenția de apicoectomie să nu continue. Pentru finalizarea intervenției, se vor curăța și sigila câțiva milimetri din canalul dintelui. Curățarea se va face sub microscop chirurgical, folosindu-se instrumente cu ultrasunete.

2.2. Indicații de recuperare după rezecția apicală

În ceea ce privește vindecarea rezecției apicale, vei primi instrucțiuni clare de la medicul care a efectuat intervenția. Este posibil ca acesta să-ți recomande să pui gheață deoarece zona se poate umfla și să iei medicamente antiinflamatoare pentru durere. Pentru a permite vindecarea, trebuie să fie evitat periajul în acea parte, clătirea puternică, fumatul și consumul de alimente crocante și tari. Este important să urmezi orice sfat pe care medicul ți-l dă și să nu perturbi în nici un fel formarea cheagurilor de sânge sau slăbirea suturilor.

Este posibil ca pacienții care au suferit o rezecție apicală să simtă puțină amorțeală în zonă din cauza traumei provocate de operație. Acest nu lucru nu reprezintă însă motiv de îngrijorare. Pe lângă umflătură, cele mai frecvente simptome care pot apărea sunt sângerarea gingivală, sensibilitatea dentară sau dificultăți de masticare. Durerea și umflătura dispar, de obicei, la 14 zile după intervenție sau chiar mai devreme. Majoritatea pacienților consideră că este o operație ușoară, cu o recuperare destul de rapidă și fără complicații.

Dacă te întrebi ce se întâmplă mai exact după rezecția apicală și ce indicații postoperatorii trebuie să urmezi, iată câteva sfaturi utile în acest sens:

• În prima zi este bine să nu ridici buza pentru a evita ruperea suturilor sau pertubarea formării cheagurilor de sânge. De asemenea, este recomandat să folosești gheață pe zona afectată pentru a reduce umflătura.
• În primele 2 zile este recomandat consumul de alimente cât mai moi și un periaj delicat pentru a se evita atingerea zonei și, implicit, durerea care ar putea apărea. Un alt sfat este să se evite alimentele și băuturile reci și fierbinți și fumatul. Efortul fizic excesiv nu este recomandat în această perioadă.
• La o săptămâna după intervenție vor fi îndepărtate suturile dentare.
• La 2 săptămâni după intervenție durerea și disconfortul vor dispărea complet.

Pentru un proces de recuperare cât mai rapid, este important să urmezi toate instrucțiunile scrise de medicul dentist.

În concluzie, rezecția apicală este considerată o opțiune de tratament eficientă pentru a salva un dinte cu infecție la rădăcină, infecție care nu a putut fi gestionată prin endodonție convențională, nechirurgicală. O astfel de intervenție îți permite să păstrezi dinții care altfel ar putea fi extrași. Este o procedură efectuată în ultimă instanță, dar, atunci când și aceasta eșuează din diverse motive și dintele nu poate fi salvat, se recomandă înlocuirea lui cu implantul dentar. Însă, nici acest lucru nu trebuie să te sperie.

Dacă apelezi la o clinică dentară specializată, orice intervenție pe care o ai de făcut va fi rapidă, fără durere și va fi efectuată cu maximă atenție astfel încât să previi sau să gestionezi orice complicație.